Definita cuvantului dizgrația
DIZGRAȚIÁ, dizgrațiez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea. [Pr.: -ți-a] – Din fr. disgracier (după dizgrație).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrația
VIÁ2 vb. intr. a trăi, a viețui; a exista. ◊ a dăinui, a dura. (< lat. vivere) Vezi definitia »
DEZASOCIÁ vb. I. 1. tr., refl. A rupe, a desființa o asociație. 2. refl. (Despre asociații) A se desface. [Cf. fr. désassocier]. Vezi definitia »
ZGÂRIÁ, zgấrii, vb. I. ~ (din lat. excoriāre = a stâlci în bătaie < corium; cf. it. scuoiato, prov. escoriatz; celelalte explicații par insuficiente: 1. < *zdâria < sl. sŭdrati = a rupe; 2. < lat. *excariāre < caries; 3. < lat. *excarmĩnare; 4. < lat. scabĩlāre, în loc de scabēre; 5. < germ. ant. skeran; 6. < lat. *scaberāre < scaber) Vezi definitia »
SUPRAELOGIÁ vb. tr. a elogia în mod exagerat. (< supra1- + elogia) Vezi definitia »
leishmánia (angl.) [leish pron. leș] (leish-ma-) s. f., g.-d. leishmánii; pl. leishmánia Vezi definitia »