Definita cuvantului dizgrația
DIZGRAȚIÁ, dizgrațiez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva de bunăvoința, de favoarea de care s-a bucurat până atunci, a-i retrage favoarea. [Pr.: -ți-a] – Din fr. disgracier (după dizgrație).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrația
EVIDENȚIÁ vb. I. refl., tr. a (se) distinge, a (se) remarca. II. tr. 1. a sublinia, a pune în evidență. 2. a recunoaște oficial meritele în muncă ale cuiva. (< evidență + -ia) Vezi definitia »
ZVĂPĂIÁ, zvắpăi, vb. IV. Refl. (Rar) A deveni zvăpăiat, zburdalnic; a se agita, a se zvârcoli. – Din zvăpăiat (derivat regresiv). Vezi definitia »
DESCUIÁ, descúi, vb. I. Tranz. A deschide cu cheia. [Pr. -cu-ia] – Lat. discuneare. Vezi definitia »
CONFERENȚIÁ vb. I. intr. A ține o conferință. [Pron. -ți-a, p.i. -iez, ger. -iind. / cf. fr. conférencier]. Vezi definitia »
SÁPIA s. m. (Reg.) Măcelar. Vezi definitia »