hălcăzuí, hălcăzuiésc, vb. IV (reg., înv.) 1. a vorbi tare și mult. 2. a mâna vitele răcnind. Vezi definitia »

DEZLĂNȚUÍ, dezlắnțui, vb. IV. Refl. și tranz. A porni sau a face să pornească cu violență, a(-și) da curs liber; a izbucni sau a face să izbucnească; a (se) declanșa. ♦ Refl. A năvăli cu furie, a se năpusti. – Dez- + lanț + suf. -ui (după fr. déchaîner). Vezi definitia »

ȘFICHIUÍ, șfichiuiesc, vb. IV. Tranz. A atinge cu șfichiul (II 1), a lovi scurt; p. ext. a biciui, a plesni. ♦ Fig. A înțepa cu vorba, a ironiza, a persifla. [Pr.: -chiu-i] – Șfichi + suf. -ui. Vezi definitia »

mizduí, pers.3 sg. mízduie, vb. IV (reg.) a ploua mărunt. Vezi definitia »

FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui. Vezi definitia »