Definita cuvantului dizgrație
DIZGRÁȚIE, dizgrații, s. f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței, a grației unul monarh, a unei persoane influente, a unui superior. – Din it. disgrazia. Cf. fr. disgrâce.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrație
CECIDÍE s. f. excrescență pe organe ale plantelor (muguri, frunze), cauzată de paraziți; gală2. (< fr. cécidie) Vezi definitia »
SEISMOTAXÍE s. f. reacție pozitivă sau negativă a organismelor față de acțiunea unor agenți mecanici. (< fr. séismotaxie) Vezi definitia »
MEZOMERÍE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere electronic; structură intermediară. ◊ Teoria mezomeriei = teorie care consideră că, pentru o substanță ce poate fi formulată în mai multe structuri (structuri-limită), adevărata ei structură nu este cea redată prin structurile-limită, ci cea intermediară acestora. V. rezonanță. [Gen. -iei. / < fr. mésomerie]. Vezi definitia »
intelighénție (intelectualitate) (-ți-e) s. f., art. intelighénția (-ți-a), g.-d. intelighénții, art. intelighénției Vezi definitia »
finjíe, finjii, s.f. (in Trans.) cană Vezi definitia »