drîmbă (drấmbe), s. f. – 1. (Înv.) Trompă marină. – 2. Instrument muzical, drîng. – 3. (Înv.) Bandă, grup, ceată. – 4. (Arg.) Penis. Sl., cf. pol. drumbla, rut. drymba, drymla, mag. doromb(lya), sb. drombulja (Cihac, I, 101; Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Pentru sensul 3, cf. trîmbă (după Conev 104, drîmbă ar proveni din acesta din urmă). Se consideră în general că termenii sl. provin din germ. Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drîmbă cu drîng este întîmplătoare. – Der. drîmboi, s. n. (drîmbă, instrument muzical); drîmboaie, s. f. (drîmbă, instrument muzical); drîmboi, s. m. (botos; mucos; puști); drîmboi(a), vb. refl. (a se îmbufna, a pune botul). Vezi definitia »

BALÍZĂ s.f. Semnal, geamandură care arată locurile primejdioase pentru navigație. ♦ Reper, indicator al poziției unui punct topografic. ♦ Indicator, semnal care arată prezența unui obstacol, a unui accident de teren etc. [< fr. balise]. Vezi definitia »

POSTFÁȚĂ, postfețe, s. f. Text sau comentariu explicativ adresat cititorilor și plasat la sfârșitul unei cărți. – Post¹- + față (după fr. postface). Vezi definitia »

CHERATOCONJUNCTIVÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a corneei și a conjunctivei. [< fr. kérato-conjonctivite]. Vezi definitia »

VIIȘOÁRĂ, viișoare, s. f. Diminutiv al lui vie. [Pr.: vi-i-] – Vie + suf. -ișoară. Vezi definitia »