SLUȚITÚRĂ, sluțituri, s. f. Ființă schiloadă, diformă sau, p. ext., foarte urâtă; pocitanie, sluțenie. – Sluți + suf. -tură. Vezi definitia »

RADIOREZISTÉNȚĂ s. f. reacție a organismului sau a țesuturilor vii față de radiațiile ionizante. (< fr. radiorésistance) Vezi definitia »

CICLOLÍZĂ s. f. (met.) totalitatea fenomenelor care însoțesc slăbirea și dispariția depresiunilor atmosferice. (< fr. cyclolyse) Vezi definitia »

poteríță, poteríțe, s.f. (înv.) poteră mică. Vezi definitia »

ENCLÁVĂ s. f. 1. fragment de rocă de altă natură, înglobat în masa unei roci eruptive. 2. grup de populație străină, izolat în mijlocul masei indigene. 3. stat care nu are ieșire la mare. 4. teren închis sau cu acces dependent de altă proprietate. (< fr. enclave) Vezi definitia »