ZBIC͹, zbicésc, vb. IV. ~ (din sb. zbječi se = a se strânge, a se zgârci) Vezi definitia »

chici, chíciuri, s.n. (reg.) 1. coapsă, șold. 2. pădure din care se taie nuiele. 3. grind cu vegetație de sălcii și arini; vârf de ostrov; prag. Vezi definitia »

CĂCI conj. (Introduce propoziții explicative) Pentru că, deoarece, fiindcă. Eu îi cunosc căci am trăit cu ei. – Că + ce. Vezi definitia »

cîrpáci (cârpáci), s. m. – 1. Meseriaș care peticește. – 2. Persoană care lucrează prost. – Mr. cîrpaci. Sl. (bg. kurpačĭ, cf. Conev 60; slov. kèrpač). – Der. cîrpăci (var. cîrpoci, cîrpogi), vb. (a petici; a lucra prost); cîrpăceală, cîrpăcie, s. f. (lucru prost făcut); cîrpăcitor, adj. (care peticește). Cf. cîrpă, cîrpi. Vezi definitia »

nimuricí, nimuricésc, vb. IV (reg.) 1. a (se) schilodi. 2. (refl.) a se chirci; a se cocoșa, a se gârbovi. Vezi definitia »