HURDUITÚRĂ, hurduituri, s. f. (Reg.) Zgomot produs de ceva care huruie; huruitură, huruială, huruit¹. [Pr.: -du-i-] – Hurdui + suf. -tură. Vezi definitia »

OMÉOZĂ s. f. folosire improprie, figurată, a unui verb, însoțit de determinanții săi, în virtutea unei asemănări între fenomene. (< fr. homéose) Vezi definitia »

TELEMORFÓZĂ s. f. (biol.) schimbare a formei unui organ(ism) sub influența unor stimuli care acționează de la distanță. (< fr. télémorphose) Vezi definitia »

INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia. Vezi definitia »

HÓTĂ s. f. 1. partea de sus, evazată, a unei vetre. 2. construcție de zid, de metal etc. deasupra unei surse de gaze pentru a le colecta și evacua printr-un coș de ventilație. (< fr. hotte) Vezi definitia »