DOC¹ s.n. Pânză groasă de bumbac din care se confecționează haine ușoare, salopete etc. [< engl. duck]. Vezi definitia »

RECIPRÓC, -Ă adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acționează unul asupra celuilalt. ♦ (mat.) ecuație ~ă = ecuație care, pe lângă orice soluție dată, admite ca soluție și valoarea inversă a acesteia; teoremă ~ă (și s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme și invers; judecăți če = judecăți în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte și invers; reflexiv ~ = reflexiv care arată că acțiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acțiunii celuluilt. ◊ (despre convenții, obligații) care angajează în egală măsură părțile contractante; mutual. (< fr. réciproque, lat. reciprocus) Vezi definitia »

răstóc², răstoáce, s.n. (reg.) fluier. Vezi definitia »

ciopóc (-oáre), s. n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se folosește mai ales la pl. – Der. ciopocări, vb. (a-și petrece timpul lucrînd, a pune mîna să facă multe). Vezi definitia »

BIUNIVÓC, -Ă, biunivoci, -ce, adj. (Mat.) Care se află într-un raport reciproc și exclusiv de unu la unu. [Pr.: bi-u-] – Din fr. biunivoque. Vezi definitia »