CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă. Vezi definitia »

nășpălí, nășpălésc, vb. IV (reg.) a bate, a pedepsi. Vezi definitia »

togălí, togălésc, vb. IV (reg.) a comasa loturi de pământ. Vezi definitia »

RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir) Vezi definitia »

ÁNGLI s. m. pl. Populație germanică care, în sec. V, a cucerit estul Insulelor Britanice, dând numele ei acestui teritoriu. – Din fr. Angles. Vezi definitia »