pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree). Vezi definitia »

ZGALȚ, zgálțuri, s. n. (Argou) Cravată. (din germ. Halstuch [> rus. galstuk], cf. galstuc, potgalț) Vezi definitia »

cranț (-țuri), s. n. – Scîndură ordinară, pentru făcut pereți. Germ. Kranz „coroană” (DAR). Vezi definitia »

STÁREȚ, -Ă, stareți, -e, s. m. și f. Persoană (călugăr sau călugăriță) care conduce o mănăstire; egumen. [Var.: (reg.) stáriț, -ă s. m. și f.] – Din sl. starici. Vezi definitia »

văsuléț s. n. pl. văsuléțe Vezi definitia »