HĂRĂZÍ, hărăzesc, vb. IV. Tranz. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina (1). ♦ (Înv.) A dedica, a închina. 2. (Înv.) A face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție. – Din sl. harizati. Vezi definitia »

vezi ERPETOLOG Vezi definitia »

poezí, poezésc, vb. IV (înv.) 1. a poetiza. 2. a face versuri, a scrie poezii, a versifica, a poetiza. Vezi definitia »

MÉZI s.m.pl. (Mat.) Al doilea termen al primului raport și primul termen al celui de-al doilea raport al unei proporții. [Cf. it. medio, lat. medius – care este la mijloc]. Vezi definitia »

EUPATRÍZI s. m. pl. (în Grecia antică) descendenți ai familiilor de cuceritori, clasa nobililor deținători de pământuri. (< fr., gr. eupatrides) Vezi definitia »