VENTÚZĂ, ventuze, s. f. 1. Organ în formă de disc al unor animale (acvatice), care le permite să se fixeze pe diferite corpuri. 2. Pahar special de sticlă, cu marginea superioară puțin răsfrântă, care se aplică (prin crearea de vid în interior) pe pielea unui bolnav, pentru a provoca o mică congestie locală a sângelui (în scop curativ). 3. Aparat în formă de clopot, cu ajutorul căruia se scoate aerul care împiedică circulația unui lichid într-o conductă. – Din fr. ventouse. Vezi definitia »

însulițătúră s.f. (înv.) împunsătură, străpungere cu sulița. Vezi definitia »

CORUTÍNĂ s. f. (inform.) procedură scrisă într-un limbaj de programare funcționând într-un regim particular, la care poate apela o altă procedură. (< engl. coroutine) Vezi definitia »

HIPEREMÉZĂ s.f. Vomitare abundentă. [< fr. hyperémèse]. Vezi definitia »

șătrúcă s.f. (reg.) prispă (închisă cu scânduri) mică. Vezi definitia »