POLINEVRÍTĂ, polinevrite, s. f. Boală a nervilor periferici, caracterizată prin alterarea mai multor trunchiuri nervoase și ramuri terminale. – Din fr. polynévrite. Vezi definitia »

CRISTALOGENÉZĂ s. f. 1. Studiu care se ocupă cu condițiile de formare a cristalelor (2). 2. Formare a cristalelor în natură; cristalizare. – Cf. fr. cristallogénie. Vezi definitia »

létcă (létci), s. f. – Mosor, depănătoare. sb., cr. letka, din sl. letĕti „a zbura” (Cihac, II, 170; Tiktin; Conev). Vezi definitia »

DIARTRÓZĂ s.f. (Anat.) Articulație liberă, mobilă între oase. [< fr. diarthrose, cf. gr. dia – prin, arthron – articulație]. Vezi definitia »

BOȘOROGEÁLĂ, boșorogeli, s. f. (Pop.) Hernie. ♦ Fig. Starea omului bătrân și ramolit. – Boșorogi + suf. -eală. Vezi definitia »