MANTÉLĂ, mantele, s. f. (Înv.) 1. Haină lungă, mai scurtă decât mantaua, purtată de femei peste rochie; mantilă. 2. Mantie. – Var. mantél, din it. mantello. Cf. rus. mantel. Vezi definitia »

APEXÍTĂ s. f. 1. osteită a vârfului stâncii temporalului. 2. inflamație a porțiunii apexiene a dintelui. (< fr. apexite) Vezi definitia »

HOÁȘCĂ, hoaște, s. f. Denumire injurioasă dată unei femei bătrâne și rele; hoanghină. – Din ucr. haška „viperă”. Vezi definitia »

HIDROBÁZĂ s. f. bază pentru hidroavioane. (< fr. hydrobase) Vezi definitia »

BIMEDIÁNĂ s. f. segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse. (< bi- + mediană) Vezi definitia »