PLANISFÉRĂ s. f. hartă reprezentând cele două emisfere ale globului terestru sau ale sferei cerești; mapamond, planiglob. (< fr. planisphère, germ. Planisphäre) Vezi definitia »

MERITÁLĂ, meritale, s. f. (Bot.) Internod. – Din fr. mérithalle. Vezi definitia »

SCROÁMBĂ, scroambe, s. f. (Reg.; mai ales la pl.) Cizmă grosolană sau nepotrivită pe picior; încălțăminte foarte uzată. [Var.: scrábă, șcrábă s. f.] – Din ucr. șkrab. Vezi definitia »

OÁZĂ s.f. 1. Loc în mijlocul unui deșert, unde există vegetație bogată și apă. ♦ (Fig.) Regiune, loc care contrastează puternic cu ceea ce se află în jur. 2. Porțiune neacoperită de gheață în interiorul Antarcticii în care vegetează o floră sărăcăcioasă. [Pron. oa-ză. / < germ. Oase, cf. fr., lat., gr. oasis < cuv. egiptean]. Vezi definitia »

RECAULESCÉNȚĂ s. f. concreștere a frunzelor cu tulpina și a pețiolului sau a bracteei cu organele axiale. (< fr. récaulescence) Vezi definitia »