MAXILÁR s.n. Fiecare dintre cele două oase ale feței în care sunt înfipte măselele și dinții; falcă. ◊ Maxilar inferior = mandibulă. // adj. Care aparține fălcii. [Cf. fr. maxillaire < lat. maxilla – măsea]. Vezi definitia »

IGNITUBULÁR, -Ă, ignitubulari, -e, adj. (Tehn.; despre cazane) Prevăzut cu un cilindru prin care trec mai multe tuburi străbătute de flacără pentru vaporizarea apei. – Din fr. ignitubulaire. Vezi definitia »

CERCÁR s.m. Larvă a gălbezii, care trăiește în apă, devenind adultă în corpul vitelor cornute. [< fr. cercaire]. Vezi definitia »

stolár, stoláră, adj. (înv.; despre taxe, venituri) care se referă la stolă (venit obținut de preot de la serviciul altarului); privitor la stolă; de stolă. Vezi definitia »

ȘETRÁR s.m. v. șătrar. Vezi definitia »