MICÚȚ, -Ă, micuți, -e, adj., s. m. 1. Adj. Diminutiv al lui mic; mititel, micșor. 2. S. n. (Reg.) Vagonet în formă de căldare, în care se descarcă și se transportă zgura de la furnal. – Mic + suf. -uț. Vezi definitia »

păpucúț, păpucúți, s.m. (reg.) ghetuță. Vezi definitia »

cuarț s. m. – Bioxid natural de siliciu. – Var. cvarț. Fr. quartz. Var., ușor înv., reproduce pronunțarea germ. Vezi definitia »

pliuț! interj. (reg.) cuvânt care imită zgomotul produs prin izbirea biciului de corpul animalelor. Vezi definitia »

antiglónț (-ti-glonț) adj. invar. Vezi definitia »