TAMBÚR s. n. 1. dispozitiv cilindric, gol, folosit în diferite scopuri în tehnică; tobă. ◊ piesă cilindrică pentru spargerea și sortarea granulometrică a pietrei. ♦ ~ grad = piesă componentă a anumitor instrumente de măsurat, prevăzută cu gradații la unul din capete. 2. (arhit.) bloc de piatră, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (p. ext.) element cilindric al unei construcții. 3. vestibul la intrarea unei clădiri, delimitat de două rânduri de uși. ◊ porțiune prismatică ori cilindrică, între o cupolă și arcurile sau zidurile care mărginesc un spațiu boltit. 4. spațiu în care se învârtește o ușă pivotantă cu mai multe aripi. (< fr. tambour, germ. Tambour) Vezi definitia »

MUR¹, muri, s. m. Nume dat mai multor specii de arbuști din familia rozaceelor, cu tulpina spinoasă, cu frunze palmat-compuse, cu flori albe sau roz dispuse în umbele și cu fructele comestibile (Rubus); arbust din această specie. – Lat. morus. Vezi definitia »

BAIKONUR, cosmodrom în Kazahstan (C.S.I.), situat în apropierea localit. Tiuratam, la E de L. Aral. Este specializat în lansări de nave cosmice cu echipaj, sateliți artificiali grei și stații spațiale automate. De la B. au fost lansate: primul satelit artificial al Pămîntului (1957) și prima navă cosmică pilotată (1961), stațiile orbitale Saliut, Voshod, Soiuz, Vostok, stațiile meteorologice Molnia, Ekran, Orizont, Raduga, Meteor ș.a., stațiile interplanetare Luna, Marte, Venus. Vezi definitia »

ceambúr (ceambúruri), s. n. – Expediție în scop de jaf într-o țară dușmană, incursiune, năvală. Cuvînt oriental, cf. tc. çapul „incursiune” (Șeineanu, II, 121; DAR); lipsește însă etimonul direct numai dacă nu este rut. çambul, pol. czambul. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

BRÚSTUR s. m. v. brusture. Vezi definitia »