PLĂMĂDEÁLĂ, plămădeli, s. f. Amestec de făină, apă și drojdie, folosit la fermentarea aluatului; bucată de aluat dospit, folosit în loc de drojdie la prepararea pâinii; plămadă. – Plămădi + suf. -eală. Vezi definitia »

DRÚZĂ, druze, s. f. 1. Grup de cristale care se formează pe pereții cavităților unor roci și filoane. 2. Cristale din oxalat de calciu formate în unele țesuturi vegetale. – Din fr. druse. Vezi definitia »

cámhă, s. f. – Mătase cu desene mari în relief. – Var. camohas, camocat. It. camocato, prin intermediul ngr. ϰαμοῦχας, tc. kamha, cf. sp. camocán (Gáldi 157). Apare în documente sl. din sec. XIV, înv. Vezi definitia »

MEZENCHIMATÓZĂ s.f. Degenerescență a țesuturilor provenite din mezenchim. [< fr. mésenchymatose]. Vezi definitia »

SCOROÁMBĂ, scoroambe, s. f. (Bot.: reg.) Porumbă¹. – Et. nec. Vezi definitia »