SIDERURGÍE s. f. 1. tehnica extragerii fierului și a aliajelor sale. 2. ramură a metalurgiei care studiază proprietățile fizice și chimice ale fierului și ale aliajelor lui, precum și metodele folosite în siderurgie (1). (< fr. sidérurgie) Vezi definitia »

CARIOMETRÍE s. f. Măsurare a diametrului nucleelor celulare cu ajutorul microscopului. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. caryométrie. Vezi definitia »

subjugáție, subjugáții, s.f. (înv.) subjugare. Vezi definitia »

METEOROGRAFÍE s.f. Disciplină care are ca obiect descrierea fenomenelor meteorologice. [Gen. -iei. / < fr. météorographie, cf. gr. meteoron – meteor, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

EPIBAZÍDIE s. f. partea superioară dilatată a bazidiei. (< fr. épibasidie) Vezi definitia »