hîrtíe (hîrtíi), s. f. – 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat etc. – 2. Foaie de hîrtie. – 3. Act, document, înscris. – 4. Ban de hîrtie, bancnotă. – Mr. hîrtie. Ngr. χάρτι, pl. χαρτιά (Murnu 28; DAR), în parte prin intermediul sl. (bg., sb.) chartija. Este dublet al lui hartă. Sec. XVII; prima fabrică de hîrtie din Moldova datează din 1583, și din Muntenia din jurul anului 1640. – Der. hîrțoagă, s. f. (hîrtie, act fără valoare; mapă; cărțoi), cu suf. peiorativ -og; hîrțălog, s. n. (mapă), prin încrucișare cu terfelog (Iordan, BF, IX, 120); hîrțogărie, s. f. (birocrație). Vezi definitia »

tréstie (-ii), s. f. – Stuf, papură (Arundo donax). Sl. trŭštĭ, truštije (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 421; Conev 47), cf. bg. trăstika (› mr. trîscă, megl. trăscă). – Der. trestioară, s. f. (plantă, Calamagrostis arundinaea); trestiiș, s. n. (desiș de trestie, loc cu trestie). Vezi definitia »

HIPOXÍE s. f. anoxie. (< fr. hypoxie) Vezi definitia »

plevăríe, plevăríi, s.f. (reg.) loc, construcție unde se ține pleava, nutrețul, fânul; șură, șopron, pătul. Vezi definitia »

FLUOROSCOPÍE s.f. 1. Determinare vizuală a intensității fluorescenței cu ajutorul fluoroscopului. 2. Examen radiologic făcut cu ajutorul fluoroscopului. [< fr. fluoroscopie]. Vezi definitia »