STEREOFONÍE s. f. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei; stereo. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréophonie. Vezi definitia »

TELECOMUNICÁȚIE, telecomunicații, s. f. 1. Transmitere și recepție la distanță a unor sunete, semne sau imagini prin telefon, telegraf, televiziune, semnalizare optică etc. 2. Legătură între două puncte între care se realizează telecomunicația (1). ◊ Sistem de telecomunicații = totalitatea mijloacelor tehnice dintr-un serviciu de telecomunicații, care formează o unitate. – Din fr. télécommunication. Vezi definitia »

GLOSOPLEGÍE s. f. paralizie a limbii. (< fr. glossoplégie) Vezi definitia »

BRONTOLOGÍE s. f. parte a meteorologiei care tratează despre tunete. (< fr. brontologie) Vezi definitia »

RESCRÍE vb. tr. a scrie, a redacta din nou, pentru a da o nouă versiune. (după fr. récrire) Vezi definitia »