Definita cuvantului dobitocie
DOBITOCÍE, dobitocii, s. f. Atitudine, comportare, faptă, vorbă de om prost sau lipsit de bun-simț. – Dobitoc + suf. -ie.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dobitocie
misidíe, misidíi, s.f. (înv.) fizionomie. Vezi definitia »
JACQUERÍE s.f. (Ist.) Nume dat răscoalelor țărănești din Franța feudală. [Gen. -iei. / < fr. jacquerie, cf. Jacques – numele cel mai obișnuit al țăranului francez]. Vezi definitia »
INSTALÁȚIE, instalații, s. f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de construcții, de mașini etc. montate astfel încât să formeze un tot în scopul executării unei anumite funcțiuni sau operații în procesul de producție. ◊ Instalație electrică = ansamblu unitar de conductoare, aparate, mașini etc. destinate producerii sau utilizării energiei electrice. [Var.: instalațiúne s. f.] – Din fr. installation. Vezi definitia »
EFEBÍE s. f. (în Grecia antică) colegiu de educație civilă și militară a efebilor. (< fr. éphébie, gr. ephebia) Vezi definitia »
ORONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munți. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z