văicărí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se văicăréște, imperf. 3 sg. se văicăreá; conj. prez. 3 să se văicăreáscă Vezi definitia »

A FLECĂRI a bate apa în piuă, a clămpăni, a clănțăni, a da cu clanța, a-i da cu praftorița, a găvări, a îndruga verzi și uscate, a întinde pelteaua, a lungi pelteaua, a sporovăi, a spune vrute și nevrute, a toca, a toca câte-n stele și-n soare, a tolocăni ca o moară stricată, a umbla cu plosca / cu plugușorul, a vorbi verzi și uscate / vrute și nevrute, a zice vrute și nevrute. Vezi definitia »

REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri. Vezi definitia »

pónuri s.m. pl. (reg.) boabe seci de cereale sau alte corpuri străine care se aleg la treierat sau la spălarea cerealelor. Vezi definitia »

BATJOCORÍ, batjocoresc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva sau ceva de râs, de rușine, de ocară; p. ext. a umili, a înjosi. ♦ A necinsti o femeie [Var.: (reg.) batjocurí vb. IV] – Din batjocură. Vezi definitia »