DIJMUÍT s. n. Dijmuire. – V. dijmui. Vezi definitia »

najolít adj. m. (reg.) care are mult de lucru; ocupat. Vezi definitia »

CLEFĂÍT, clefăituri, s. n. Faptul de a clefăi; zgomot produs de cel care clefăie. – V. clefăi. Vezi definitia »

URZÍT s. n. Urzire. – v. urzi. Vezi definitia »

VITRÍT s. n. 1. Component principal al cărbunilor, negru, lucios și compact. 2. Material sticlos folosit ca izolant între soclul becurilor electrice și capsă. – Din germ. Vitrit. Vezi definitia »