DECERNÁRE s.f. Acțiunea de a decerna și rezultatul ei; acordare, conferire. [< decerna]. Vezi definitia »

singuraticíre, singuraticíri, s.f. (înv.) singurătate. Vezi definitia »

sânțíre, sânțíri, s.f. (înv.) 1. hirotonire (ridicare la treapta preoției). 2. dobândire a harului divin (prin practici religioase); sfințire. 3. inaugurare, sfințire a unei biserici; târnosire. Vezi definitia »

ÎNNOBILÁRE s.f. Acțiunea de a înnobila și rezultatul ei. [< înnobila]. Vezi definitia »

AUTOMATIZÁRE, automatizări, s. f. Acțiunea de a automatiza; folosire a automatelor în procesul de producție. [Pr.: a-u-] Vezi definitia »