VELÍT s. m. 1. soldat din infanteria ușoară romană, în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. 2. soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infaterie ușoară. (< fr. vélite, it. velite) Vezi definitia »

COTĂRÍT¹, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări. – V. cotări. Vezi definitia »

ÎNTREPÓZIT s.n. v. antrepozit. Vezi definitia »

PRĂVĂLÍT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli. Vezi definitia »

EVAPORÍT s.n. (Geol.) Nume dat sărurilor precipitate din apele lacurilor situate în deșert sau în apele golfurilor oceanice, unde evaporarea se produce rapid. [< fr. évaporite]. Vezi definitia »