COLLIGÁTUM s.n. Scriere legată împreună cu altele în același volum. ♦ Volum care reunește mai multe lucrări diferite; colegat. [< lat. colligatum < colligare – a lega la un loc]. Vezi definitia »

ORGÁNUM s. n. cea mai veche formă a muzicii polifonice, constând dintr-un contrapunct improvizat pe o anumită temă. (< fr., lat. organum) Vezi definitia »

TRÍPLUM s. n. (Muz.) Voce superioară a unei piese polifonice la trei voci în sec. XII-XIII. – Din lat. triplum. Vezi definitia »

ACERATHERIUM ({s} gr. a- „fără” + keras „corn” + therion „fiară”) s. n. Mamifer fosil neozoic, ungulat, imparidigitat, strămoș al rinocerului. Caracterizat în special prin absența rucornului. Vezi definitia »

COMPOSÍTUM s. n. totalitatea mijloacelor pe care le are un cântăreț. (< fr. compositum) Vezi definitia »