PREPÚS¹, prepusuri, s. n. (Pop.) Bănuială, presupunere; suspiciune. – V. prepune. Vezi definitia »

INDÚS, -Ă adj. (Despre un fenomen sau proces) Care este influențat sau produs de un stimul extern. // s.n. Parte a unei mașini electrice în care se produce, prin inducție, un curent electric. [După fr. induit]. Vezi definitia »

ELÉNCHUS s.n. v. elenchos. Vezi definitia »

RÍCTUS, rictusuri, s. n. Contracție a mușchilor feței, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracție, care apare în unele boli ale sistemului nervos și dă impresia de râs forțat. – Din fr., lat. rictus. Vezi definitia »

GÍRUS s.n. (Liv.) Circumvoluție. [< lat. gyrus, cf. gr. gyros – cerc]. Vezi definitia »