SCAI¹, scai, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunze ghimpoase și cu fructe globuloase înconjurate de ghimpi îndoiți la vârf, care se agață de haine, de lâna oilor etc.; p. restr. fructul înconjurat de ghimpi al acestor plante. ◊ Expr. (Și adverbial) A se ține scai (de cineva) sau a se ține (de cineva) ca scaiul (de oaie) = a nu lăsa pe cineva în pace, a urmări (pe cineva) pretutindeni. ◊ Compuse: scai-vânăt = plantă erbacee cu frunzele dințate și cu flori violacee dispuse în capitule (Eryngiumplanum); scaiul-dracului = plantă erbacee cu frunzele spinoase și cu flori albastre-verzui (Eryngium campestre); scai-mărunt = turiță. – Din scr. čkalj. Vezi definitia »

PLĂVÁI, -ÁIE, plăvăi, adj. 1. (Pop.; despre animale, mai ales despre oi) Care are părul sau lâna de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie; (despre părul sau lâna animalelor) de culoare albă-gălbuie sau albă-cenușie. 2. (În sintagma) Poamă plăvaie (și substantivat, f.) = varietate de struguri cu boaba albă-verzuie și rotundă. – Plav (reg., despre boi, „care are părul de culoare (albă-)gălbuie” < sl.) + suf. -ai. Vezi definitia »

chai s. invar. (țig.) dinari iugoslavi. Vezi definitia »

puhái, puhái, s.m. (reg.) corcoduș. Vezi definitia »

BAHCISARAI, oraș în Ucraina (C.S.I.), în Crimeea; 15,9 mii loc. (1979). Ciment. Uleiuri eterice. A fost întemeiat în 1502 de către hanul Mengli-Ghirei; reședința hanilor tătari din Crimeea pînă în 1783. Vezi definitia »