BÂHLÍT, -Ă, bâhliți, -te, adj. (Reg.; mai ales despre apă) Stătut, care miroase urât. – V. bâhli. Vezi definitia »

TUȘÍT s. n. Faptul de a tuși; acces de tuse; tușitură. – V. tuși. Vezi definitia »

GREȘÍT, -Ă, greșiți, -te, adj. 1. (Înv. și reg.) Care este vinovat pentru o greșeală săvârșită. 2. Eronat, incorect, inexact. – V. greși. Vezi definitia »

MORMĂÍT¹, mormăituri, s. n. Faptul de a mormăi; mormăială, mormăitură; sunete caracteristice pe care le scoate ursul sau, p. ext., alte animale. ♦ Rostire nedeslușită, pe ton coborât, a cuvintelor (arătând nemulțumire). – V. mormăi. Vezi definitia »

LIPARÍT s. n. rocă magmatică efuzivă din cuarț, feldspat, oligoclaz și biotit; riolit. (< fr. liparite) Vezi definitia »