MÍNIU s.n. Oxid de plumb, de culoare roșie, întrebuințat mai ales în vopselărie. [Pron. -niu, var. minium s.n. / < fr., lat. minium, germ. Minium]. Vezi definitia »

MARONÍU, -ÍE, maronii, adj., s. n. 1. Adj. (Despre culori) Care bate în maro. 2. Culoare maronie (1). – Maron + suf. -iu. Vezi definitia »

EPITÉLIU s.n. Țesut compus din unul sau mai multe straturi de celule, care formează învelișul pielii, al mucoaselor etc. [Pron. -liu. / < fr. epithélium, cf. gr. epi – deasupra, thele – mamelă]. Vezi definitia »

RÁDIU/RÁDIUM s. n. element radioactiv din grupa metalelor alcalino-pământoase, folosit în substanță emițătoare de radiații în medicină și în fizica nucleară. (< fr. radium) Vezi definitia »

preságiu, s.n. (înv.) semn prevestitor; presentiment. Vezi definitia »