CÚRIUM s.n. v. curiu. Vezi definitia »

CARBORÚNDUM s.n. (Tehn.) Carbură de siliciu, folosită ca abraziv și uneori ca material refractar. [< fr. carborundum]. Vezi definitia »

CVÓRUM s. n. număr minim de participanți pentru ca o adunare să se poată considera împuternicită a adopta o hotărâre. (< fr., lat. quorum) Vezi definitia »

BUM¹ s.n. (Mar.) Ghiu. [< engl. boom]. Vezi definitia »

PÉPLUM s.n. v. peplu. Vezi definitia »