PITUITÁR, -Ă, pituitari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care secretează pituită; pituitiv. 2. S. f. Mucoasă a cavității nazale, constituită dintr-un epiteliu cilindric cu cili vibratili, care cuprinde elementele senzoriale ale mirosului. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. pituitaire. Vezi definitia »

muștár s. m. – 1. Plantă (Sinapis alba, Sinalis nigra). – 2. Condiment și semințe de muștar. Mag. mustár (Tiktin; Gáldi, Dict., 94). Der. din rus. muštarda (Sanzewitsch 205) nu este probabilă. – Der. muștarniță, s. f. (recipient pentru muștar). Vezi definitia »

abcedar Vezi definitia »

LAHÁR s.n. (Geol.) Curgere noroioasă care apare în cazul unor erupții vulcanice însoțite de ploi abundente. [< fr. lahar < cuv. indonezian]. Vezi definitia »

PREAMBULÁR, -Ă, preambulari, -e, adj. Care este în legătură cu un preambul. [Pr.: pre-am-] – Din fr. préambulaire. Vezi definitia »