RĂGUȘÍT, -Ă, răgușiți, -te, adj. Care vorbește sau strigă gros, dogit din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale; hodorogit; (despre vocea oamenilor sau strigătul animalelor; adesea adverbial) îngroșat și slăbit. – V. răguși. Vezi definitia »

RUBELÍT s.n. Piatră semiprețioasă de culoare roză, varietate de turmalină. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. rubellite]. Vezi definitia »

CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră]. Vezi definitia »

LEPUÍT², -Ă, lepuiți, -te, adj. (Despre o piesă) Care a fost supus operației de lepuire. – V. lepui. Vezi definitia »

MONOLÍT, -Ă, monoliți, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). ♦ Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatră. – Din fr. monolithe. Vezi definitia »