ȚIGÁRCĂ, țigărci, s. f. (Rar) Țigară. – Din țigară + suf. -că. Vezi definitia »

ASPIRANTÚRĂ s. f. (în trecut) Sistem de pregătire postuniversitară și academică a viitorilor candidați în științe. – Din rus. aspirantura. Vezi definitia »

DIATÉRMĂ s.f. (Geol.) Coș vulcanic prin care iese lava, străpungând exploziv rocile sedimentare. [Pron. di-a-. / < fr. diatherme]. Vezi definitia »

NEGRÚȘCĂ, negruște, s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze penate, cu flori albe-albăstrui și cu fructe capsule cu numeroase semințe negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -ușcă. Vezi definitia »

ECHÍNĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine) Vezi definitia »