COTÓN s. n. (Franțuzism) (Fir de) bumbac. – Din fr. coton. Vezi definitia »

COMBINEZÓN s.n. 1. Obiect de îmbrăcăminte femeiască, care acoperă corpul de la umeri până la genunchi și care se poartă pe sub rochie; furou. 2. Salopetă. [< fr. combinaison]. Vezi definitia »

ABASON, Ernest (1897-1942, n. București), matematician român. Contribuții în domeniul funcțiilor periodice, în mecanică și în electricitate. Vezi definitia »

CANÓN s.n. 1. (Arte) Regulă care făcea parte dintr-un ansamblu de norme artistice obligatorii într-o anumită epocă; regulă rigidă, obligatorie. ♦ Proporție care există între diferitele părți ale corpului omenesc. 2. Compoziție muzicală polifonică în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută fiecare aceeași melodie. 3. Caracter de literă de 36 de puncte tipografice. [< fr. canon, germ. Kanon < gr. kanon – regulă]. Vezi definitia »

SILICÓN s. m. substanță analoagă corpurilor organice, în care siliciul înlocuiește carbonul. (< fr. silicone) Vezi definitia »