MARȘ, (1, 2, 3) marșuri, (4, 5) interj. 1. S. n. Mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formație). ◊ Marș forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. ♦ (Înv.) Distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ Acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanțe lungi. ♦ P. gener. Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. S. n. Compoziție muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadența pasului unei formații, a unui cortegiu etc. 3. S. n. Compoziție literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș (2). 4. Interj. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat. 5. Interj. Cuvânt cu care se gonește un câine sau, p. gener., un om. – Din fr. marche, germ. Marsch. Vezi definitia »

PIEPTĂNÚȘ, pieptănuși, s. m. 1. Diminutiv al lui pieptene; pieptănaș, pieptenel. 2. (La pl.) Pieptene (2). – Pieptene + suf. -uș. Vezi definitia »

sechiráș (-și), s. m. – (Înv.) Vizitiu. Mag. szekeres (Tiktin). Vezi definitia »

RELÁȘ s. n. 1. suspendare temporară a spectacolelor unui teatru, ale unei opere etc.; zi, interval de repaus. 2. staționare temporară a unei nave într-un port sau într-o radă în cursul unei călătorii. (< fr. relâche) Vezi definitia »

BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen, aborigen. – Baștină + suf. -aș. Vezi definitia »