TOI, toiuri, s. n. 1. (La sg.) Punctul culminant al unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare. ♦ (Pop.) Partea principală, miezul unui lucru. 2. Învălmășeală, încăierare; tărăboi, zarvă. 3. (Înv.) Ceată, stol, cârd, grup. – Din tc. toy „banchet”. Vezi definitia »

DIPNÓI s.m.pl. Grup de pești cu respirație dublă, acvatică și aeriană; (la sg.) pește din acest grup. [Sg. invar. / cf. fr. dipnoïques < gr. dis – de două ori, pnoe – respirație]. Vezi definitia »

piscói, piscói, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc. Vezi definitia »

LÉROI interj. v. ler. Vezi definitia »

BUZÓI, buzoaie, s. n. Augmentativ al lui buză (1). – Buză + suf. -oi. Vezi definitia »