POLITRÚC, politruci, s. m. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. – Din rus. politruk. Vezi definitia »

MAMELÚC, mameluci, s. m. 1. Soldat de cavalerie din garda personală a sultanilor din Egipt. ♦ Cavalerist francez dintr-un escadron de gardă imperială. 2. Fig. Om lipsit de personalitate, de păreri proprii. – Din fr. mamelouk. Vezi definitia »

podúc, podúcuri, s.n. (reg.) podeț, pod mic. Vezi definitia »

ZĂPÚC s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. – Cf. scr. zapuhati „a sufla”. Vezi definitia »

MUȘTIÚC s.n. 1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germ. Mundstück]. Vezi definitia »