CANÚLĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne. – Din fr. canule, lat. cannula. Vezi definitia »

BIONECRÓZĂ s. f. proces de disoluție a unui țesut organic, datorită unor leziuni distrofice. (< bio- + -necroză²) Vezi definitia »

BORILĂ, țar vlaho-bulgar (1207-1218). În timpul lui s-au intensificat tendințele centrifuge ale marii boierimi, iar țaratul a suferit pierderi teritoriale. A combătut bogomilismul. Vezi definitia »

EPIGLÓTĂ s. f. membrană cartilaginoasă elastică, la partea superioară a laringelui, care acoperă glota, împiedicând pătrunderea alimentelor în căile respiratorii. (< fr. épiglotte) Vezi definitia »

strângere de inimă expr. 1. sentiment puternic de teamă / de durere / de regret etc. 2. presentiment funest. Vezi definitia »