REZISTÍN s.n. Aliaj de cupru, mangan și fier, foarte rezistent la coroziune și cu rezistivitate mare. [< germ. Resistin – nume comercial]. Vezi definitia »

BERNARDÍN², -Ă s. m. f. călugăr(iță) dintr-o congregație desprinsă din ordinul benedictinilor. (< fr. bernardin) Vezi definitia »

MOCASÍN s. m. (pl.) încălțăminte de piele neargăsită, purtată de indienii din America de Nord. ◊ încălțăminte ușoară, fără șireturi, cu talpă plată. (< fr. mocassin) Vezi definitia »

GHIRIN s. m. Plantă erbacee cu fructe pedunculate, care crește prin locurile sărate și în regiunea maritimă (Halimane pedunculata). [Acc. nec.] – Et. nec. Vezi definitia »

fáin (fáină), adj. – Fin, distins, prețios. Germ. fein (Borcea 185; Tiktin; DAR; după Gáldi, Dict., 176, prin intermediul mag.). Curent în Trans., considerat vulgar în Munt. Vezi definitia »