TAHITIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tahiti. ◊ (s. f.) limbă polineziană vorbită în Tahiti. (< fr. tahitien) Vezi definitia »

PENIÁN, -Ă adj. al penisului. (< fr. pénien) Vezi definitia »

NĂZDRĂVÁN, -Ă, năzdrăvani, -e, adj. 1. (În mitologia populară; adesea substantivat) Înzestrat cu puteri supranaturale; spec. care are darul de a ști și prevesti ce se va întâmpla. 2. Extrem de priceput, de iscusit, de dibaci, de deștept; admirabil, nemaipomenit, extraordinar, grozav (de frumos, de interesant etc.). 3. Care se ține de pozne, care provoacă haz prin ceea ce spune sau face; glumeț, poznaș, ghiduș. [Var.: năzdraván, -ă, năzdrávăn, -ă, nezdrávăn, -ă adj.] – Ne- + zdravăn. Vezi definitia »

LOGICIÁN, -Ă, logicieni, -e, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică; p. ext. persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. logicien. Vezi definitia »

boldán, boldáni, s.m. (reg.) 1. os, fluierul piciorului. 2. vârf de munte, colț. Vezi definitia »