CONTRÁCȚIE s.f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor, a corpului; contractare. 2. Micșorare a volumului unui material, provocată de răcire, uscare etc. [Gen. -iei, var. contracțiune s.f. / cf. fr. contraction, lat. contractio]. Vezi definitia »

NEURONOFAGÍE s. f. proces de fagocitare a celulelor nervoase alterate de către celulele nevrogliei din jur. (< fr. neuronophagie) Vezi definitia »

CHIROMANȚÍE s.f. Pretinsă putere de ghicire a viitorului cuiva după liniile palmei. [Gen. -iei. / < it. chiromanzia, cf. gr. cheir – mână, manteia – prevestire]. Vezi definitia »

FACOMALACÍE s. f. ramolisment al cristalinului. (< fr. phacomalacie) Vezi definitia »

DECOMPOZÍȚIE s. f. descompunere prin analiză a unei substanțe în vederea cunoașterii ei. (< fr. décomposition) Vezi definitia »