Definita cuvantului bogomilism
BOGOMILÍSM (‹ fr. {i}; {s} Bogomil) s. n. Doctrină creștină eretică de esență maniheistă bazată pe dualismul binelui (Dumnezeu, care creează lumea spirituală veșnică și nevăzută) și răului (Satan, care creează lumea vizibilă: pămînt, cer, stele, animale, plante); omul este constituit tot din din două forțe antagonice: trupul stăpînit de Satan, și sufletul, stăpînit de Dumnezeu. Influențată de gnosticism și de pavlicieni, a influențat la rîndul său, pe catari. Potrivit unei tradiții promotorul ei a fost preotul Bogomil, care a predicat între 927 și 950 în Bulgaria. Larg răspîndită în Pen. Balcanică în sec. 10-14 (pînă în sec. 17 ca sectă). Ideile b. și-ai găsit ecou și în miturile cosmogonice românești.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bogomilism
REVANȘÍSM s. n. politică, spirit de revanșă. (< germ. Revanchismus, fr. revanchisme) Vezi definitia »
LACONÍSM s.n. Exprimare laconică. [Cf. fr. laconisme]. Vezi definitia »
ZWINGLIANÍSM s. n. doctrină teocratică a lui Zwingli și a discipolilor săi care consideră Biblia ca autoritate supremă, opunând-o dogmelor și formelor de cult catolice. (<fr. zwinglianisme) Vezi definitia »
BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și fără a se asimila în aceasta); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus. Vezi definitia »
TOTEMÍSM s. n. credință bazată pe cultul totemurilor. (< fr. totémisme) Vezi definitia »