năsturăreásă, năsturărése, s.f. (înv.) 1. soție de năsturar. 2. femeie care face sau vinde nasturi. Vezi definitia »

SCÓTĂ s.f. (Mar.) Frânghie cu care se fixează colțul de jos al unei vele. [< it. scotta]. Vezi definitia »

BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (3), bătaie. – Bate + suf. -eală. Vezi definitia »

PICĂTÚRĂ, picături, s. f. 1. Părticică sferică desprinsă dintr-o masă de lichid, formată prin condensarea unui gaz etc.; pic¹, strop; p. ext. cantitate mică dintr-un lichid. ◊ Loc. adv. Printre picături = din când în când, câteodată; p. ext. în timpul liber, pe apucate. Picătură cu picătură = puțin câte puțin, încetul cu încetul; până la epuizare. ◊ Expr. A semăna (cu cineva) ca două picături (de apă) = a avea exact aceeași înfățișare cu altă persoană, a fi leit. Până la ultima picătură de sânge = până la moarte, până la ultima suflare. ♦ P. gener. Cantitate neînsemnată din ceva; fărâmă. 2. (La pl.) Substanță medicamentoasă lichidă care se administrează bolnavului sub formă de picături (1). – Pica¹ + suf. -ătură. Vezi definitia »

GENȚIÁNĂ s.f. Plantă erbacee din regiunea de munte, cu tulpina înaltă și cu flori albastre sau galbene; (pop.) ghințură. [Pron. -ți-a-, var. ghințiană s.f. / cf. it. genziana, fr. gentiane, lat. gentiana]. Vezi definitia »