Definita cuvantului böhme
BÖHME [bömə], Jakob (1575-1624), filozof german. De confesiune luterană. A creat o metafizică a devenirii pozitive avînd ca punct de plecare conflictul contrariilor și finalitatea („Aurora sau mijirea zorilor”, „Mysterium magnum”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu böhme
PLASMODÉSME s. f. pl. (Biol.) Prelungiri citoplasmatice care unesc celulele unele cu altele și ușurează schimburile de substanță dintre ele. – Din fr. plasmodesme. Vezi definitia »
PLASMODÉSME s.f.pl. (Bot.) Firișoare microscopice de protoplasmă. [< fr. plasmodesmes, cf. gr. plasma – formație, desma – legătură]. Vezi definitia »
MUGILIFÓRME s. n. pl. ordin de pești: mugilidele. (< fr. mugiliformes) Vezi definitia »
ALBĂSTRÍME, (2) albăstrimi, s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastră. 2. Întindere de culoare albastră; spațiu albastru. 3. (Înv., peior.) Termen cu care țăranii numeau uneori pe cei îmbrăcați orășenește; p. ext. ciocoime. – Albastru + suf. -ime. Vezi definitia »
BRANTÔME, Pierre de Bourdeille, senior de (c. 1540-1614), scriitor francez. Autor al unei „Vieți ale oamenilor vestiți și ale marilor căpitani străini și francezi”, precum și al „Vieților doamnelor galante”. Vezi definitia »