HALOCROMÍE s.f. Fenomenul de colorare a unor compuși organici când aceștia se transformă în săruri. [Gen. -iei. / < fr. halochromie, cf. gr. hals – sare, chroma – culoare]. Vezi definitia »

AIHMOFOBÍE s. f. teamă patologică față de obiectele ascuțite. (< fr. aichmophobie) Vezi definitia »

HETEROTAXÍE s.f. (Biol.) Dereglare a proprietăților fizice ale unui organ, care poate avea loc fie prin alterarea lui, fie fără aceasta. ♦ Poziție anormală a unui organ. [Gen. -iei- / < fr. hétérotaxie, cf. gr. heteros – altul, taxis – ordine]. Vezi definitia »

CITOMIXÍE s.f. (Biol.) Proces de fuziune a celulelor. [Gen. -iei. / cf. gr. kytos – celulă, mixis – amestec]. Vezi definitia »

VAPORIZÁȚIE s. f. vaporizare. (< fr. vaporisation) Vezi definitia »