INSENESCÉNȚĂ s. f. faptul de a nu îmbătrâni. (< fr. insénescence) Vezi definitia »

RĂBUIÁLĂ, răbuieli, s. f. (Reg.) 1. Acțiunea de a răbui și rezultatul ei. 2. Unsoare preparată din păcură, cu care se ung unele obiecte de piele ca să se înmoaie. [Pr.: -bu-ia-] – Răbui + suf. -eală. Vezi definitia »

DEMOCRATÚRĂ s. f. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democrației cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant. (< fr. démocrature) Vezi definitia »

ciosvîrtă (ciosvấrte), s. f. – 1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Sfert dintr-un animal. – 3. Băț care provine dintr-un lemn tăiat în patru părți. – 4. Parte, bucată de carne, halcă. – Var. cesvîrtă, (înv.) cetvîrtă, cetvert. Sl. četvrŭtŭ „sfert”, probabil prin intermediul unei forme *čestvrŭtŭ datorită contaminării cu sl. čestŭ „parte” (Pușcariu, Dacor., VI, 313 și VIII, 114; Pușcariu, Lr., 291; DAR; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 52); cf. bg. četvrŭtŭ, sb. četvrt. Cf. sfert. – Der. ciosvîrti, vb. (a face bucăți). Vezi definitia »

SPERIETÚRĂ, sperieturi, s. f. 1. Speriat¹ (1); spaimă. ◊ Expr. A trage o sperietură = a fi cuprins de spaimă, a trece printr-un pericol. 2. (În superstiții) Boală provenită din spaimă; speriat¹ (2). [Pr.: -ri-e-] – Speria + suf. -ătură. Vezi definitia »